Collection of old, rare and bibliophilic book
|
|
B.12443 GAND, Gustave Memoire sur l'alternance des essences forestieres, presente a l'Academie des Sciences (Seance du 16 decembre 1839) / Gustave Gand . - Paris : Chez Roret, Libraire ; Strasbourg : Chez Frederic-Charles Heitz, Imprimeur-Libraire, 1840 . – 39p. ; 22cm630.182.2 |
Mémoire sur l'alternance des essences forestières este o lucrare prezentată, după cum arată şi titlul, în şedinţa din 16 decembrie 1839 a Academiei de ştiinţe. Autorul lucrării, Gustave Gand, arată, în prima notă de subsol, că acest memoriu este un extras dintr-o lucrare completă de Geografie-botanico-forestieră pe care şi-a propus să o publice mai târziu.
Gustave Gand a fost membru corespondent al Societăţii muzeului de istorie naturală din Strasbourg şi subinspector al pădurilor din munţii Vosgi.
Lucrarea a apărut în anul 1840. Pe coperta lucrării apar doi editori/difuzori, "Roret, libraire", şi "Frédéric –Charles Heitz, imprimeur-libraire", din Paris, respectiv Strasbourg.
Autorul marchează momentul apariţiei acestei lucrări: o epocă importantă pentru silvicultură, când cultura pădurilor a fost abandonată mult timp şi defrişările pădurilor continuă, condiţii în care valoarea pădurilor se cere conservată. Se impune ca pădurile să fie exploatate cu mai multă grijă, căutându-se toate mijloacele de a le face mai productive. Una din aceste metode este metoda asolamentelor. Lucrarea tratează problema/teoria asolamentelor, a alternanţei speciilor forestiere.
Speciile analizate sunt în special stejarul, fagul, pinul, molidul şi bradul, care fac parte din vegetaţia lanţurilor muntoase.
Modul în care fertilitatea solului, proprietăţile fizice şi chimice ale acestuia influenţează şi este influenţată de dezvoltarea vegetaţiei şi alternanţa speciilor este arătat prin citarea lucrărilor unor personalităţi din domeniu (este indicată chiar pagina din lucrarea respectivă).
De asemenea, sunt analizaţi atât factorii naturali de influenţă, căldura, apa, lumina şi aerul atmosferic, cât şi acţiunea factorului uman.
Printre personalităţile şi specialiştii în domeniu, pe care autorul îi numeşte naturalişti celebri, observatori abili ai naturii, savanţi naturalişti, botanişti, forestieri abili sau naturalişti distinşi, sunt citaţi: De Candolle, Wahlenberg, Mougeot, Zahlbrückner, Meyen, Schouw, Berthier, Schübler, Baudrillart, Duhamel, Michaux, Léopold de Buch, Raspail, J.C.L. Schultze etc.
Lucrarea se încheie cu opinia privind avantajul pe care îl prezintă amestecul speciilor forestiere, după modelul vegetaţiei spontane.